Povestea Oliviei: „Și azi îi mai simt scoțând copilul din mine. Și încă mai simt durerea copilului”

Povestea Oliviei e povestea multor adolescente care ajung într-o criză de sarcină: el îi spune „dacă mă iubești, atunci trebuie să-mi demonstrezi asta”. Ea cedează, au relații intime, rămâne însărcinată, iar el… dă bir cu fugiții – cum era de așteptat, de fapt. Speriată, fără el, fără sprijinul familiei, cu multe incertitudini legate de viitor, i se spune că n-are de ales decât să facă avort.

În mărturia de mai jos, Olivia spune că avortul a fost cel mai dureros moment prin care a trecut vreodată și încă simte durerea copilului care a murit atunci.

Sprijinirea femeilor în criză de sarcină este esențială pentru viitorul lor și al copiilor lor. Dar ca să sprijini trebuie întâi să cunoști realitatea crizei de sarcină: ce duce acolo, ce urmează după – în funcție de alegerea vieții sau a avortării copilului. La cele două centre ale Asociației pentru sprijinirea femeii însărcinate și a familiei – Centrul de consiliere și sprijin pentru părinți și copii „Sfânta Alexandra Împărăteasa” și Centrul de consiliere și informare pentru femeile în criză de sarcină „Sfânta Împărăteasă Elena” – ne propunem să popularizăm cât mai mult înțelegerea realității crizei de sarcină. Ajută-ne să reușim!

Am fost slabă și am renunțat la copilul meu. Acesta va rămâne cel mai mare regret al meu

Mi-am pierdut virginitatea când eram în liceu. Aveam 17 ani și „o făcusem” cu cineva care credeam că mă iubește. Îmi spunea mereu că, dacă îl iubesc, îi voi arăta aceasta dăruindu-mă lui. Ca o puștoaică naivă ce eram, am făcut-o.

Am rămas însărcinată din prima. Credeam că așa ceva nu putea să mi se întâmple tocmai mie.

Când am aflat, am fost distrusă. Locuiam cu cineva din familie care era o persoană foarte strictă. Nu aveam cum să fac un copil în timp ce locuiam acolo. Așa că am cerut ajutor de la tatăl copilului, care s-a întors imediat împotriva mea.

Am păstrat secretul sarcinii cât am putut, dar, până la urmă, a trebuit să spun cuiva. Persoana căreia m-am confesat m-a sfătuit să fac avort, la fel ca și tatăl copilului.

Când m-am dus la consultul medical, eram rece ca gheața. Era momentul să aflu dacă pot păstra copilul sau trebuia să fac avort. Cineva de acolo mi-a spus că mă pregătesc să merg la facultate și că a avea un copil ar fi o idee proastă. Așa că m-am lăsat dusă de val.

Am făcut „procedura” în săptămâna următoare. Eram în a noua săptămână de sarcină. A fost cel mai dureros lucru prin care am trecut vreodată. Și azi îi mai simt scoțând copilul din mine. Și încă mai simt durerea copilului. Dar nu puteam să mă descurc singură cu un copil. Nu aveam niciun sprijin.

Azi regret decizia mai mult decât atunci. Am ales calea cea mai ușoară pentru mine. Acum m-aș putea descurca din punct de vedere financiar pentru a crește un copil. Doar că atunci nu i-am dat copilului nicio șansă.

Am fost slabă și am renunțat la copilul meu. Acesta va rămâne cel mai mare regret al meu.

Notă: Autoarea acestei mărturii preferă să rămână anonimă. A trimis mărturia sub pseudonimul „Olivia K.”

Sursa: Lifesitenews.com