De ce rămân femeile cu bărbații violenți?

„De ce rămân femeile cu bărbații violenți?

Am răbdat umilințe câțiva ani. La început nu mi-am dat seama că sunt umilită. Fostul soț îmi băga în cap că eu sunt vinovată, că sunt rea și că trebuie să mă schimb. Sublinia cât a făcut el pentru mine și ce nerecunoscătoare sunt. Și de fiecare dată încercam să mă schimb în direcția în care voia el, „înțeleptul îndrumător”.

Când nu mai aveam putere să rabd și mă pregăteam să-l las, spunea că m-am speriat de dificultăți. Simțeam că-mi vin puterile, și rămâneam la „reeducare”.

Pe urmă venea „luna de miere” de care am vorbit, cu asigurări de dragoste nepământească, reflecții asupra greutății vieții și a răbdării și bunătății mele.

Probabil că pentru momentele acestea răbdam tot. Eu am crescut într-o familie unită și fericită, și mi-era greu să rup relația.

Pe deasupra, nu puteam nicidecum să cred ce mi se întâmplă. După fiecare lovitură speram că o să-și vină în fire.

Acești bărbați acționează întotdeauna după aceeași schemă. Iat-o:

1. Creează distanță între voi, pe de o parte, și rudele și prietenii voștri apropiați, pe de alta. În acest scop, ei

• spun că nu pot fără voi, atunci când vreți să mergeți în vizită;
• se supără când povestiți cuiva despre fricțiunile din relația voastră;
• se comportă într-un mod lipsit de respect cu rudele voastre, iar când le faceți observație spun că ele vor să vă strice relația și el este așa cum este;
• inventează pretexte de supărare împotriva rudelor voastre;
• când luați partea rudelor și prietenilor, vă spun că i-ați trădat;

2. Vă spun mereu că nu sunteți ideale.

3. Vă forțează să recunoașteți că ei au întotdeauna dreptate și nu puteți să îi criticați;

4. Pe urmă vă bagă în cap că nu sunteți bune de nimic, dar că ei vă iubesc și așa;

5. Vă bagă în cap că nimeni n-are nevoie de voi și că nu sunteți bune de nimic, că ei vă tot suportă, iar voi sunteți atât de ingrate!

Rezultatul unei asemenea „prelucrări” este o isterică nesigură pe sine, care nu are nici un cuvânt de spus, care se dă peste cap ca să fie tratată măcar cât de cât suportabil.

Te-ai recunoscut?

Care este, deci, pricina violenței? Dependența femeii de bărbatul cu deficiențe de caracter: de veniturile lui, de locuința lui, de bunul lui plac.

Situația se acutizează în perioada sarcinii și a nașterii copilului. Bărbatul înțelege că n-aveți unde pleca de la el și că veți răbda orice – dacă nu pentru el, pentru copil în mod sigur. Foarte frecvent, acești bărbați vă manipulează declarând că nimeni n-o să-l iubească pe copil așa cum îl iubește el și că, părăsindu-l pe el, lipsiți copilul de tată. Vă amenință că o să vi-l ia, dar în practică, după despărțire, uită imediat de el.

Dacă până acum nu ți-ai dat seama că ești o victimă a violenței, îți propun să citești care sunt semnele ei.

Violență fizică:

• îmbrâncește;
• lovește cu pumnii, picioarele;
• te supune în mod conștient riscurilor;
• aruncă cu obiecte;
• te amenință cu arma sau te rănește;
• te împiedică fizic să ieși din casă;
• te lasă în locuri periculoase;
• refuză să te ajute când ești bolnavă, rănită sau însărcinată;
• te împiedică atunci când încerci să soliciți asistență medicală;
• nu te lasă noaptea să adormi;
• refuză să cumpere mâncare și alte produse indispensabile pentru familie;
• vă strică bunurile;
• îi jignește pe copii;
• amenință că o să le facă rău rudelor sau prietenilor;

Violența sexuală:

• te tratează ca pe un obiect sexual;
• te forțează să te dezbraci împotriva voinței tale;
• întreține relații sexuale violente;
• te forțează să întreții relații sexuale împotriva voinței tale, te violează;
• te forțează să întreții relații sexuale după ce te bate;
• manifestă o gelozie ieșită din comun și te acuză că te culci cu altcineva;
• te forțează să vizionezi și/sau să repeți acțiuni pornografice.

Violența emoțională:

• te critică mereu, țipă la tine și/sau te jignește (…);
• îți ignoră sentimentele;
• își bate joc de convingerile tale;
• te pedepsește ignorându-ți sentimentele tandre;
• refuză să lucreze și să-și aducă aportul la bugetul familiei;
• îți interizce să mergi la muncă;
• te manipulează folosindu-se de minciună;
• îți jignește rudele și prietenii ca să-i alunge;
• refuză să iasă cu tine în lume;
• te împiedică să întreții relații cu rudele și prietenii;
• nu te lasă să folosești telefonul;
• controlează bugetul familiei și ia decizii financiare în mod unilateral;
• te umilește în public;
• te urmărește la locul de muncă;
• amenință că o să plece sau că, dimpotrivă, o să te dea pe tine afară din casă.

Violența economică:

Te privează de posibilitatea de a dispune de bugetul familiei, de a avea mijloace materiale și dreptul de a dispune de ele așa cum consideri de cuviință. (…)

După ce m-am salvat, credeam că sunt cel mai nefericit om din lume. Asta a ținut câteva luni, până când am realizat: „Ce noroc am avut!”.

În primul rând, am avut noroc că am rămas în viață. În al doilea rând, am avut noroc că n-am ajuns invalidă. În al treilea rând, am avut noroc că am scăpat de teroarea continuă. Și – lucrul cel mai important – fiica mea va crește într-o atmosferă de dragoste și respect.”

Fragment din cartea:  „Cum să nu devii victimă, cum să nu mai fii victimă”, Editura Sophia. Cartea poate fi achiziționată de aici.

Sursă: alexandranadane.ro