Cinci motive pentru care centrele de sprijinire a sarcinii din SUA fac o treabă minunată
05.07.2019
De ce rămân femeile cu bărbații violenți?
09.07.2019
Alexandra Nadane
Am multe motive de recunoștință pentru părinții mei, dar poate cel mai important motiv este decizia lor de a avea mai mulți copii. Această decizie și faptul că sunt soră mai mare au reprezentat una dintre cele mai bune oportunități de formare din viața mea.
Iată câteva argumente pentru care cred că merită să ai o familie numeroasă:
1. Copiii din familiile numeroase dezvoltă natural capacitatea de a dărui.
Poți să împarți locul preferat din casă la patru copii, fiecare dorindu-l pentru el? Părinții nu au făcut filozofia matematicii, dar cum au rezolvat această problemă și multe altele de acest fel. Iar noi, frații, ne-am însușit soluțiile.
La noi acasă nu au existat lecții teoretice despre cum să dai o jucărie unui alt copil sau să împarți ceva cu cineva. Conștiința că suntem patru ne-a inspirat în mod natural grija pentru nevoile celorlalți, pentru binele lor și dorința de a-i ajuta oricând e nevoie.
Mai târziu, în adolescență, când am ieșit în lume, această conștiință a fost îndreptată către cei care aveau nevoie de ajutor.
Se pare că ne îndreptăm către un viitor în care oamenii vor fi din ce în ce mai indiferenți unii față de ceilalți și dacă dorim să nu fie așa cred că cea mai bună metodă de a schimba traiectoria, fie și cu un grad, este educația din familie.
În aprilie am fost în Dallas la Conferința Heartbeat Internațional 2019 și într-o dimineață, mergând pe jos de la hotel la locul unde era conferința, am întâlnit o tânără care căzuse în timp ce alerga și se rănise la picior. Eram doar noi două pe stradă, am întrebat-o ce a pățit și dacă o pot ajuta cu ceva, iar ea era foarte mirată că se oprește cineva și o întreabă dacă are nevoie de ajutor. Mai mirată decât ea, nu am întrebat-o dacă are frați și surori…
2. Înveți că nu ești centrul Universului.
În familiile numeroase, dragostea și atenția părinților se împart. Pentru unii asta pare o veste rea, și știm și părinți care spun „nu vreau mai mulți copii pentru că vreau să ofer toată dragostea și atenția unui singur copil”, și copii care spun „nu vreau frați sau surori, îi vreau pe părinți numai pentru mine”.
Pentru mine, a fost și este o veste bună.
În familiile numeroase, părinții își îndreaptă atenția și dragostea către toți copiii și mi se pare că li se dezvoltă mai bine și mai devreme conștiința că fiecare copil va pleca de acasă și își va urma propriul drum, iar probabilitatea de a se dezvolta o relație de dependență scade.
Cred că dragostea posesivă și grija excesivă pentru copiii, chiar și când aceștia împlinesc 35-40 de ani, e la fel de dăunătoare ca lipsa dragostei. Mă doare inima pentru prietenii ai căror părinți nu le-au permis să se dezvolte sănătos, să fie capabili să ia decizii și să se descurce în viață din prea multă dragoste și grijă.
3. Înveți să pescuiești în loc să primești pește.
Știți că atunci când vrei neapărat clătite cu dulceață de cireșe amare și mama chiar nu poate să îți facă poți să faci singur? Păi nu am făcut prima oară, nici eu nu am știut.
De multe ori în familiile numeroase părinții nu pornesc de la ideea că îți vor oferi totul, dar își propun să te pregătească pentru viață. Responsabilitățile primite, cunoașterea lumii reale, spațiul de mișcare și experiențele de viață dintr-o familie numeroasă te ajută să te maturizezi la timp și să devii mai ușor independent.
4. Dezvolți flexibilitate.
După șocul de a vedea că există și uși închise și persoane apropiate care îți spun „nu” la o inițiativă minunată sau la o cerere de absolut bun-simț, constanți că realitatea e dură. Apoi îți dai seama că și tu însuți ai obiceiul să trântești ușile în fața altora și să spui „nu” inițiativelor lor minunate și de absolut bun-simț, deci realitatea e dură pentru fiecare om.
Apuci mai ușor duritatea dacă ai învățat acasă să te adaptezi la diferite situații și să te mulțumești cu ce ai. Acest lucru e mai probabil să se întâmple într-o familie numeroasă.
De exemplu, atât eu, cât și frații mei avem propriile feluri de mâncare preferate, dar imaginați-vă cum era la început când mama voia să facă un fel de mâncare care să fie apreciat de toți. Cuiva îi plăceau tăiețeii lați în ciorbă, în timp ce altcineva voia ca tăiețeii să fie subțiri. Cineva voia o ciorbă limpede, iar altcuiva îi plăcea foarte mult ciorba cu multe ingrediente. Cum nu se putea de fiecare dată ca mama să facă mai multe feluri de mâncare, am învățat să fim flexibili. Această flexibilitate ne ajută foarte mult să ne adaptăm la diferite situații de viață.
Concluzia
N-am trăit o viață lipsită de griji. Am făcut boacăne. Ne-am stresat părinții și le-am provocat griji. Ne-am certat între noi. Dar, mai devreme sau mai târziu, acestea trec. Rămân bucuria și recunoștința pentru experiențele trăite împreună și bagajul de valori și principii cu care am plecat în viață.
De aceea, idee pentru părinți: cred că, dacă nu există impedimente obiective, o familie cu mai mulți copii oferă acestora mai multe oportunități de a învăța de când sunt în casa părintească să relaționeze în societate.
P.S. Aș mai scrie, dar probabil aș începe să vă plictisesc. De unde știu? Păi m-a sunat mama că iar a trebuit să medieze o ceartă între doi viteji din familie și acum trebuie și ea să se descarce, deși e un semnal clar că e altceva de făcut.
