Sarcina la vârsta adolescenței nu trebuie să însemne o catastrofă – cercetările arată că poate fi o oportunitate

Ideea de a avea un copil la vârsta adolescenței este adesea privită atât ca fiind o catastrofă personală, cât și o problemă socială. Acesta este probabil motivul pentru care declinul continuu al nașterilor la vârsta adolescenței în Marea Britanie – care este acum la cel mai scăzut nivel de la începutul înregistrărilor – este prezentat ca un triumf politic. Dar din cercetări reiese o situație diferită.

Acest lucru se întâmplă întrucât a avea un copil la vârsta adolescenței pare să aibă un efect redus asupra rezultatelor sociale viitoare. Mamele și tații adolescenți au de obicei o atitudine pozitivă în ceea ce privește creșterea copilului și mulți își schimbă comportamentul și încearcă să aibă o viață mai bună. Așa cum o mamă adolescentă, intervievată în cadrul unui studiu de cercetare, a declarat:

„Doar pentru că ai un copil nu înseamnă că viața ta s-a sfârșit. Faptul că am rămas însărcinată și am avut un copil, de fapt, a fost pentru mine mai degrabă un stimulent de a munci și a face ceva cu viața mea, în loc să mă conformez cu a avea un loc de muncă banal.”

Dezavantaje și părinți adolescenți

Din punct de vedere statistic, maternitatea adolescentină se corelează cu realizări scăzute în domeniul educației, locuri de muncă sărace, venituri scăzute, dezavantaje sociale și de sănătate. Acesta este mesajul transmis de multe instituții. Dar realitatea este că de fapt, nu neapărat maternitatea la o vârstă tânără e cea care provoacă rezultate slabe, ci aceste rezultate sunt cauzate în mare parte de dezavantajul social preexistent.

Acesta este un exemplu al „efectului de selecție” prezent adesea în statisticile sociale. În acest sens, dezavantajul social a „selectat” anumite femei tinere care să devină mame adolescente. Și dacă studiile statistice nu controlează aceste efecte de selecție, atunci ele dau naștere unor concluzii înșelătoare despre cauză și efect.

În SUA, o serie de studii statistice de pionierat a încercat să controleze aceste efecte de selecție. Cercetătorii au elaborat „experimente naturale”, cum ar fi comparații între surori gemene, în cazul în care doar una dintre ele era mamă adolescentă sau între mame adolescente și alte femei care au rămas însărcinate la vârsta adolescenței, dar au pierdut sarcinile (acestea urmând să devină mame). Ei au descoperit că vârsta mamei la momentul nașterii a avut un efect redus asupra rezultatelor sociale. Așa cum cercetătorul Saul Hoffman a concluzionat în analiza sa sistematică, efectele nașterii unui copil la o vârstă adolescentă au fost „deseori în esență egale cu zero”.

Un studiu a constatat că mamele adolescente din SUA au avut mai mult succes decât mamele adolescente care au pierdut o sarcină în ceea ce privește locul de muncă și veniturile până la vârsta de 30 de ani. Acest lucru înseamnă că părinții adolescenți au presupus cheltuieli mai mici pentru stat, pe termen lung. Studiile britanice au preluat ulterior această abordare de „experiment natural” și au ajuns la concluzii similare.

Utilizând seturi mari de date longitudinale, cum ar fi British Cohort Study (Studiul britanic de cohortă), British Household Panel (Panoul gospodăriei britanice) și Millennium Cohort Study (Studiul de cohortă a mileniului), cercetătorii au descoperit că nașterea de copii în rândul adolescenților a avut un impact redus asupra calificărilor obținute, ocupării forței de muncă sau câștigurilor pentru femei până la vârsta de 30 de ani. De asemenea, faptul că a avut o mamă adolescentă nu a afectat în mod semnificativ șansele unui copil preșcolar, care s-ar fi confruntat cu o stare rea de sănătate sau ar fi avut rezultate proaste la învățătură.

Poate că niciodată nu se va putea realiza o măsurătoare exactă a efectelor maternității la vârsta adolescenței. Cu toate acestea, aceste studii arată că nașterea de copii la vârsta adolescenței poate fi considerată doar ca fiind o problemă socială minoră în ceea ce privește rezultatele economice.

O experiență pozitivă

Studiile anterioare, care se axau pe experiențele reale ale părinților adolescenți, ajută la explicarea acestor statistici. Ele arată modul în care părinții adolescenți reacționează pozitiv și își schimbă comportamentul înspre bine. Într-adevăr, o punere în revistă a studiilor din întreaga lume a concluzionat că mamele adolescente trăiesc adesea maternitatea ca fiind „o transformarea pozitivă” și consideră bebelușul ca fiind o „influență stabilizatoare”.

Un studiu american revoluționar, care a urmărit evoluția mamelor adolescente de peste 12 ani, a constatat că pentru cei mai dezavantajați și dezorientați adolescenți din studiu, faptul că au avut un copil, le-a adus speranța de a scăpa de un trecut dezolant, dar acest lucru s-a dovedit a fi iluzoriu și, în cele din urmă, doar a confirmat disperarea în care se aflau înainte de sarcină.

La celălalt capăt al balanței, adolescenții mai avantajați – cu resurse familiale și sociale substanțiale – au descoperit că planurile lor dinainte de sarcină în ceea ce privește educația și ocuparea forței de muncă s-au complicat prin faptul că au avut un copil, dar au fost până la urmă consolidate. Pentru „grupul de mijloc „, maternitatea a oferit o experiență corectivă. Aceste mame au declarat că au renunțat la droguri, s-au întors la școală, s-au îndepărtat de prietenii riscante și și-au reevaluat comportamentul distructiv anterior.

Studii britanice ulterioare au ajuns la concluzii similare: maternitatea la vârsta adolescenței a sporit stima de sine și a oferit un sentiment de securitate și stabilitate. Mamele „s-au maturizat”, au găsit un impuls suplimentar în viața lor și intenționau să se dedice educației lor și găsirii unui loc de muncă. Departe de a reprezenta o catastrofă, sarcina la vârsta adolescenței a fost mai mult punctul de cotitură spre maturitate și dezvoltarea unei cariere. Aceasta a oferit rezistență în fața constrângerilor și stigmatizării – bazată pe credința că faptul de a fi mamă îți dă o valoare morală.

Acest lucru arată modul în care faptul de a avea copii la vârstă adolescentă este mai degrabă parte a dezavantajelor sociale, decât să reprezinte cauza acestora. Iar pentru unii tineri, acesta poate oferi chiar și o cale de a ieși din dezavantaj. Așadar, decât să presupună că părinții adolescenți sunt plini de neajunsuri, ar fi mai bine ca societatea să susțină părinții în ansamblu – în timp ce face eforturi de a aborda probleme mai largi ale nedreptății sociale care determină mai întâi de toate să apară sarcini la vârsta adolescenței.

Sursă: theconversation.com