Ideea de a avea un copil la vârsta adolescenței este
adesea privită atât ca fiind o catastrofă personală, cât și o problemă socială.
Acesta este probabil motivul pentru care declinul continuu al nașterilor la
vârsta adolescenței în Marea Britanie – care este acum la cel mai scăzut nivel
de la începutul înregistrărilor – este prezentat ca un triumf politic. Dar din
cercetări reiese o situație diferită.
Acest lucru se întâmplă întrucât a avea un copil la
vârsta adolescenței pare să aibă un efect redus asupra rezultatelor sociale
viitoare. Mamele și tații adolescenți au de obicei o atitudine pozitivă în ceea
ce privește creșterea copilului și mulți își schimbă comportamentul și încearcă
să aibă o viață mai bună. Așa cum o mamă adolescentă, intervievată în cadrul
unui studiu de cercetare, a declarat:
„Doar pentru că ai un copil nu înseamnă că viața ta s-a sfârșit.
Faptul că am rămas însărcinată și am avut un copil, de fapt, a fost
pentru mine mai degrabă un stimulent de a munci și a face ceva cu viața
mea, în loc să mă conformez cu a avea un loc de muncă banal.”
Dezavantaje și părinți adolescenți
Din punct de vedere statistic, maternitatea adolescentină
se corelează cu realizări scăzute în domeniul educației, locuri de muncă
sărace, venituri scăzute, dezavantaje sociale și de sănătate. Acesta este
mesajul transmis de multe instituții. Dar realitatea este că de fapt, nu
neapărat maternitatea la o vârstă tânără e cea care provoacă rezultate slabe, ci
aceste rezultate sunt cauzate în mare parte de dezavantajul social preexistent.
Acesta este un exemplu al „efectului de selecție” prezent adesea în
statisticile sociale. În acest sens, dezavantajul social a „selectat”
anumite femei tinere care să devină mame adolescente. Și dacă studiile
statistice nu controlează aceste efecte de selecție, atunci ele dau
naștere unor concluzii înșelătoare despre cauză și efect.
În SUA, o serie de studii statistice de pionierat a încercat să
controleze aceste efecte de selecție. Cercetătorii au elaborat
„experimente naturale”, cum ar fi comparații între surori gemene, în
cazul în care doar una dintre ele era mamă adolescentă sau între mame
adolescente și alte femei care au rămas însărcinate la vârsta
adolescenței, dar au pierdut sarcinile (acestea urmând să devină mame).
Ei au descoperit că vârsta mamei la momentul nașterii a avut un efect
redus asupra rezultatelor sociale. Așa cum cercetătorul Saul Hoffman a
concluzionat în analiza sa sistematică, efectele nașterii unui copil la o
vârstă adolescentă au fost „deseori în esență egale cu zero”.
Un studiu a constatat că mamele adolescente din SUA au avut mai mult
succes decât mamele adolescente care au pierdut o sarcină în ceea ce
privește locul de muncă și veniturile până la vârsta de 30 de ani. Acest
lucru înseamnă că părinții adolescenți au presupus cheltuieli mai mici
pentru stat, pe termen lung. Studiile britanice au preluat ulterior
această abordare de „experiment natural” și au ajuns la concluzii
similare.
Utilizând seturi mari de date longitudinale, cum ar fi British Cohort Study (Studiul britanic de
cohortă), British Household Panel
(Panoul gospodăriei britanice) și Millennium
Cohort Study (Studiul de cohortă a mileniului), cercetătorii au descoperit
că nașterea de copii în rândul adolescenților a avut un impact redus asupra calificărilor
obținute, ocupării forței de muncă sau câștigurilor pentru femei până la vârsta
de 30 de ani. De asemenea, faptul că a avut o mamă adolescentă nu a afectat în
mod semnificativ șansele unui copil preșcolar, care s-ar fi confruntat cu o
stare rea de sănătate sau ar fi avut rezultate proaste la învățătură.
Poate că niciodată nu se va putea realiza o măsurătoare
exactă a efectelor maternității la vârsta adolescenței. Cu toate acestea,
aceste studii arată că nașterea de copii la vârsta adolescenței poate fi
considerată doar ca fiind o problemă socială minoră în ceea ce privește rezultatele
economice.
O experiență pozitivă
Studiile anterioare, care se axau pe experiențele reale ale
părinților adolescenți, ajută la explicarea acestor statistici. Ele
arată modul în care părinții adolescenți reacționează pozitiv și își
schimbă comportamentul înspre bine. Într-adevăr, o punere în revistă a
studiilor din întreaga lume a concluzionat că mamele adolescente trăiesc
adesea maternitatea ca fiind „o transformarea pozitivă” și consideră
bebelușul ca fiind o „influență stabilizatoare”.
Un studiu american revoluționar, care a urmărit evoluția
mamelor adolescente de peste 12 ani, a constatat că pentru cei mai
dezavantajați și dezorientați adolescenți din studiu, faptul că au avut un
copil, le-a adus speranța de a scăpa de un trecut dezolant, dar acest lucru s-a
dovedit a fi iluzoriu și, în cele din urmă, doar a confirmat disperarea în care
se aflau înainte de sarcină.
La celălalt capăt al balanței, adolescenții mai avantajați – cu
resurse familiale și sociale substanțiale – au descoperit că planurile
lor dinainte de sarcină în ceea ce privește educația și ocuparea forței
de muncă s-au complicat prin faptul că au avut un copil, dar au fost
până la urmă consolidate. Pentru „grupul de mijloc „, maternitatea a
oferit o experiență corectivă. Aceste mame au declarat că au renunțat la
droguri, s-au întors la școală, s-au îndepărtat de prietenii riscante
și și-au reevaluat comportamentul distructiv anterior.
Studii britanice ulterioare au ajuns la concluzii similare:
maternitatea la vârsta adolescenței a sporit stima de sine și a oferit
un sentiment de securitate și stabilitate. Mamele „s-au maturizat”, au
găsit un impuls suplimentar în viața lor și intenționau să se dedice
educației lor și găsirii unui loc de muncă. Departe de a reprezenta o
catastrofă, sarcina la vârsta adolescenței a fost mai mult punctul de
cotitură spre maturitate și dezvoltarea unei cariere. Aceasta a oferit
rezistență în fața constrângerilor și stigmatizării – bazată pe credința
că faptul de a fi mamă îți dă o valoare morală.
Acest lucru arată modul în care faptul de a avea copii la vârstă
adolescentă este mai degrabă parte a dezavantajelor sociale, decât să
reprezinte cauza acestora. Iar pentru unii tineri, acesta poate oferi
chiar și o cale de a ieși din dezavantaj. Așadar, decât să presupună că
părinții adolescenți sunt plini de neajunsuri, ar fi mai bine ca
societatea să susțină părinții în ansamblu – în timp ce face eforturi de
a aborda probleme mai largi ale nedreptății sociale care determină mai
întâi de toate să apară sarcini la vârsta adolescenței.