Dinu Savopol, scrisoarea pentru mama care s-a luptat să-l nască iar acum a plecat la cer
03.12.2017Cât costă o viață de copil? Uneori, doar implicare
11.12.2017Povestea unor părinți al căror copil a făcut un accident cerebral după naștere: „Îl vedeam ca o problemă, nu ca pe un fiu”
Francesca Fedeli: Bună! El este Mario, fiul nostru. Are doi ani și jumătate. Am avut o sarcină grea, pentru că a trebuit să stau nemișcată în pat 8 luni, dar până la urmă totul părea să fie bine. A avut o greutate bună la naștere. A primit un indice Apgar bun. Am fost ușurați să aflăm asta.
Totuși, la 10 zile după naștere copilul nostru avusese un atac cerebral. După cum probabil știți, atacul cauzează o leziune a creierului. Un atac cerebral perinatal poate apărea în timpul celor nouă luni de sarcină sau imediat după naștere, iar în acest caz vedeți că partea dreaptă a creierului este distrusă.
Efectul acestui atac asupra corpului lui Mario este că nu poate să-și controleze partea stângă a corpului. E ca și cum ai avea un computer și o imprimantă și vrei să printezi un document, dar imprimanta nu are driverele necesare. La fel e și cu Mario. Ar vrea să-și miște partea stângă a corpului, dar nu reușește să transmită semnalele necesare pentru a mișca mâna și piciorul stâng.
Deci a trebuit să ne schimbăm viața. Am fost nevoiți să ne schimbăm programul. A trebuit să considerăm efectele acestei nașteri asupra vieții noastre.
Roberto D’Angelo: Vă dați seama, nu eram pregătiți pentru așa ceva. Nimeni nu ne-a învățat cum să ne descurcăm în astfel de cazuri, așa că am început să ne punem din ce în ce mai multe întrebări. A fost o perioadă grea. Ne-am pus întrebări esențiale precum „De ce ni se întâmplă nouă asta?”, „Ce n-a mers bine?”. Alte întrebări mai dure cum ar fi: „Cum va fi viața lui Mario?”, „Până la urmă va putea munci?”, „Va putea duce o viață normală?”.
Ca orice nou părinte ne-am gândit: „De ce nu va fi mai bun ca noi?” Îmi e greu să spun asta acum, dar ne-am dat seama că peste câteva luni ne simțeam ca și cum am fi eșuat. Unicul rezultat palpabil al vieților noastre s-a dovedit a fi un eșec. Nu spun că un eșec al nostru personal, dar e un eșec care va afecta viața fiului nostru.
Sincer, ne-a doborât asta. Eram două epave, dar până la urmă am început să ne uităm atent la el și ne-am hotărât că e vremea să acționăm. Și, imediat, cum a spus Francesca, ne-am schimbat viețile. Am început fizioterapia, pentru ca el să se refacă, și una dintre activitățile pe care le-am început era proiectul pilot al „neuronilor în oglindă”.
Practic, luni întregi am făcut asta cu Mario. Aveam un obiect și îi arătam cum să-l apuce. Conform teoriei „neuronilor în oglindă”, în creierul tău, acum, când mă vezi că fac asta, activezi aceeași neuroni pe care îi activezi când faci această mișcare. Pentru refacere, asta pare cea mai eficientă metodă.
Dar într-o zi am văzut că Mario nu se uita la mâinile noastre. Se uita la noi. Noi eram oglinda lui. Și, problema era, vă dați seama că noi eram doborâți, deprimați, îl vedeam pe el ca o problemă, nu ca pe un fiu, nu ca pe ceva pozitiv în viața noastră.
Ziua aceea ne-a schimbat perspectiva. Ne-am dat seama că trebuie să devenim oglinzi maai bune pentru Mario. Ne-am ridicat cu ajutorul puterii noastre și a lui. Am încetat să-l mai privim ca pe o problemă și l-am văzut ca o oportunitate de îmbunătățire. Și asta a fost schimbarea.
Din perspectiva noastră ne-am zis: „Care sunt punctele noastre forte pe care i le putem arăta lui Mario?”. Am început cu pasiunile noastre. La urma urmei, noi suntem destul de diferiți, dar avem lucruri în comun: ne place să călătorim, iubim muzica, ne place să fim în locuri ca acesta, așa că am început să-l luăm pe Mario cu noi, ca să-i arătăm cele mai bune locuri pe care le poate vedea.
Acest scurt video e de săptămâna trecută. Nu zic că ce vedeți este un miracol. Deloc. Suntem la început de drum. Am vrut doar să vă arătăm esența a ceea ce am învățat noi cu ajutorul lui Mario, și anume să vedeți tot ceea ce aveți ca pe un dar și să vedeți ceea ce vă lipsește ca pe o oportunitate.
Acesta este mesajul pe care am vrut să vi-l transmitem. De aceea suntem aici.
Sursă: alexandranadane.ro