3 clipuri animate foarte frumoase pentru prevenirea abandonului copiilor realizate în Basarabia
28.11.2017Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava sprijină mamele tinere
30.11.2017Medicii i-au dat zero şanse. Povestea Victoriei Arlen, vedeta de televiziune în vârstă de 22 de ani care şi-a petrecut adolescenţa în comă şi apoi în scaunul cu rotile
Cel de al 25-lea sezon al concursului televizat „Dancing with the Stars” a adus pe scenă şi sub ochii telespectatorilor postului american de televiziune ABC o vedetă aparte: la numai 22 de ani, Victoria Arlen are o uimitoare poveste de viaţă.
În 2006, când avea doar 11 ani, a aflat că suferă de mielită transversă, sindrom autoimun care se manifestă prin inflamarea măduvei spinării şi care s-a agravat cu encefalomielită acută diseminată, adică şi inflamarea creierului.
În comă: medicii nu îi dau nicio şansă
Practic, întregul ei sistem nervos central se inflama, fără ca medicii să poată rezolva problema în nici un fel. Rapid, fata şi-a pierdut abilitatea de a vorbi, de a mânca şi de a se mişca. În cele din urmă, a intrat în comă şi a petrecut patru ani în stare vegetativă permanentă.
Medicii le-au spus părinţilor că fiica lor nu îşi va mai reveni niciodată. De obicei, în ziua de azi, în cazurile cu diagnostic de Stare Vegetativă Permanentă, medicii le recomandă părinţilor să accepte ca pacientul să nu mai fi ţinut în viaţă în mod inutil cu ajutorul aparatelor. Dar părinţii Victoriei nu au acceptat să renunţe la fiica lor atât de uşor.
În stare vegetativă: aude, dar nu poate mişca, nici vorbi
„Părinţii mei au crezut în mine”, a povestit Victoria pentru canalul de sport ESPN. „Au organizat o cameră de spital acasă la noi, în New Hampshire, şi au avut grijă de mine. Cei trei fraţi ai mei îmi vorbeau şi îmi povesteau ce se întâmpla în afara acelei camere. Mi-au dat astfel putere să lupt. Nici nu ştiau că îi auzeam.”
După doi ani de comă, Victoria devenise conştientă, chiar dacă era „încuiată” în propriul corp şi nu putea face nicio mişcare pentru a comunica: „Auzeam conversaţiile care aveau loc în jurul meu, dar nu îi puteam anunţa că eram conştientă de prezenţa lor lângă mine”. îi auzea inclusiv pe medicii care continuau să le spună părinţilor că fiica lor nu se va mai trezi niciodată.
Trezirea: o privire în ochii mamei
În 2009, Victoria şi-a privit mama în ochi pentru prima dată. De atunci, pe parcursul anului 2010, şi-a revenit uşor la viaţă: de la sunete disparate la cuvinte şi apoi la propoziţii, de la abilitatea de a înghiţi budincă şi până la a mânca o friptură.
Experţii nu-i dau şanse să mai meargă cândva
Numai picioarele refuzau să o asculte. Inflamaţia măduvei spinării produsese leziuni pe care medicii le considerau ireversibile. Toţi specialiştii îi recomandau să se obişnuiască cu scaunul cu rotile. „Nu i-am crezut. Pentru mine, conceptul de «posibil» se schimbase deja. Eu deja cucerisem imposibilul.” Iar părinţii ei o sprijineau 100%. „Nu şi-au pierdut speranţa niciodată”, povesteşte Victoria.
Cu ajutorul fraţilor ei (împreună cu care s-a şi născut, deoarece mama lor a născut tripleţi), tânăra s-a reapucat de înot, sportul preferat al copilăriei sale. La 17 ani, determinarea ei a transformat-o în membră a echipei americane la Jocurile Paralimpice din 2012, unde a câştigat trei medalii de argint şi aurul la 100 de metri freestyle.
I se spune să renunţe dacă nu poate merge după doi ani. Ea încearcă timp de şase ani
După o perioadă petrecută la Project Walk, un centru special de recuperare din San Diego, părinţii ei şi-au ipotecat casa şi au făcut un centru similar la Boston, în oraşul natal.
Cu toate acestea, medicii au avertizat-o că, dacă nu apar rezultate în doi ani, orice încercare va fi în van. Dar Victoria a încercat timp de şase ani.
Era proptită pe o bandă de alergare şi picioarele îi erau mişcate mecanic în speranţa că creierul ei va reînvăţa mersul şi va prelua iniţiativa. „În ciuda frustrării agonizante, dădeam tot ce puteam zi de zi, făcând mii de ore de antrenament cu speranţa că va apărea un semn minim că picioarele mele prindeau viaţă. Pentru mult timp nu a fost nici urmă de aşa ceva”, povesteşte Victoria.
Dar pe 11 noiembrie 2015, unul din antrenori a observat un tremur aparte, o mişcare minusculă la piciorul drept. „Nu era cine ştie ce, dar era exact speranţa care îmi trebuia.”
În cinci luni, Victoria îşi putea ţine echilibrul pe propriile picioare! Pe 3 martie 2016, după 10 ani de imobilizare în pat şi în scaunul cu rotile, Victoria a renunţat la cârje şi a început să păşească.
De atunci nu s-a mai oprit. În sezonul acesta, cea care cândva nu se putea mişca, uimeşte America dansând la concursul televizat „Dancing with the Stars”.
Îşi exprimă credinţa şi recunoştinţa, inspiră şi ajută
Într-un clip video care relatează pe scurt povestea ei, vedeta spune că a avut un moment de cumpănă când s-a gândit să se pregătească să moară, dar apoi şi-a revenit, făcând cu Dumnezeu legământul că, dacă îşi va reveni, nu îşi va mai irosi nicio clipă din viaţă.
Astăzi, Victoria este vorbitor motivaţional, comentator sportiv la ESPN, canal de televiziune dedicat sportului, a semnat un contract cu editura Simon & Schuster pentru a-şi publica o carte şi deţine o fundaţie prin intermediul căreia îi ajută pe cei care trec prin experienţe de viaţă similare.
Nu ezită să-şi mărturisească credinţa catolică, nu se desparte de crucea de la gât şi este în permanenţă recunoscătoare pentru viaţa ei şi victoriile miraculoase obţinute asupra bolii şi morţii.
Sursă: alexandranadane.ro